În Vin Este Adevărul

„În vin este adevărul”- au spus anticii. Înaintea lui Noe oamenii au avut de băut numai apă, şi deci nu au putut găsi adevărul. Iată de ce fiind înglodaţi în păcate au fost distruşi în mod echitabil tocmai de apă. Bunul Noe, după ce a văzut cum toţi contemporanii săi au murit din această băutură, s-a dezgustat de aceasta – iar Dumnezeu, pentru a-i potoli setea, a creat viţa de vie şi i-a dezvăluit arta de a produce vin. Şi cu ajutorul acestui lichid Noe a descoperit adevărul.

Benjamin Franklin

 

Antoni Radnev (33 de ani), tehnolog-şef la crama „Oprev”, se plimbă neliniştit între rezervoarele şi butoaiele din cramă. Se opreşte pentru un moment, aruncă o privire pe geam, de unde se văd plantaţiile de viţă de vie. Acestea se întind în faţa ochilor săi ca un lac nemărginit, o sursă de avuţie. Imaginea cu viţele de vie aranjate ordonat, acoperite cu o mulţime de frunze verzi şi încărcate cu struguri roşii şi albi, este incredibil de frumoasă. Recolta în acest an va fi mai mult decât bogată. Din păcate acest lucru nu îi aduce prea multă linişte, deoarece în capul său s-au adunat multe întrebări, probleme şi amintiri. Îngrijorarea sa este provocată de vânzările slabe, necorespunzătoare aşteptărilor sale. El ştie că din punct de vedere tehnologic şi în ceea ce priveşte calitatea, vinurile sunt foarte bune. Problema corespondează direct cu marketingul. Aceasta este o problemă care de mult timp stă deschisă fără a fi rezolvată. Radnev ştie că este necesar să fie luate măsuri rapide şi adecvate în această direcţie şi doreşte să poarte o discuţie serioasă cu administratorul şi proprietarul cramei Todor Oprev.

Preistorie

Proprietarul cramei „Oprev” este un bărbat inteligent, foarte întreprinzător, în jur de 60 de ani. Imediat după absolvirea facultăţii de agronomie din cadrul ”Universității agrare – Plovdiv”, la vârsta de 24 de ani, Todor Oprev s-a întors în satul său natal Dobrotitsa, districtul Silistra, unde s-a angajat ca agronom simplu. Nu după mult timp s-a mutat pe acelaşi post în oraşul Silistra.

Datorită cunoştinţelor sale, a capacităţii de a se adapta la situaţii dificile şi datorită experienţei practice rapid acumulată, după cincisprezece ani acesta este angajat ca agronom principal al districtului Silistra. A ocupat acest post până la începutul anilor nouăzeci din secolul trecut, atunci când Bulgaria a trecut de la economia planificată la economia de piaţă. Aceasta duce la mai multe schimbări în legătură cu proprietatea terenurilor agricole şi sistemul global de funcţionare a agriculturii din Bulgaria.

În primii ani după schimbări, în condiţiile unui mediu nestabil din punct de vedere economic şi politic, datorită spiritului său întreprinzător şi informaţiilor pe care le deţine ca urmare a funcţiilor pe care le ocupă ca preşedinte, şi mai târziu ca lichidator la una din cele mai mari cooperative din regiune, d-l Oprev se orientează rapid către sectorul privat care a luat fiinţă în această perioadă. Împreună cu asociatul său Dimitar Botev cumpără inventarul şi cea mai mare parte din terenurile cooperativei lichidate, iar restul terenurilor care au fost restituite unor mici proprietari, le închiriază. Întrucât Oprev şi Botev deţin pachetul majoritar de acţiuni din deja „noua cooperativă”, încep să-şi exercite dreptul de a lua toate deciziile administrative importante.

O parte din terenuri se folosesc pentru cultivarea de floarea-soarelui şi grâu, destinate industriei alimentare. O altă parte din terenuri, proprietatea cooperativei, sunt semănate cu porumb hibrid, cultivat pentru obţinerea de seminţe pentru însămânţare. Prin această iniţiativă cei doi antreprenori sunt pionieri pe teritoriul din nordul Bulgariei. Organizaţia acestora este distribuitor autorizat pentru materiale de însămânţat şi plantat. Măsurile luate în această direcţie le dau un start iniţial serios şi profituri foarte mari. Iniţiativele celor doi asociaţi nu se opresc aici. Nu după mult timp aceștia hotărăsc să înceapă producţia de legume – activitate specifică agriculturii din sudul Bulgariei. Legumele oferite sunt la un preţ mai redus şi cu o calitate superioară, lucru care este un avantaj semnificativ pe piaţa locală unde își desfac producţia.

După efectuarea unui studiu, din rezultatele căruia reiese că pe teritoriul aşa numitului „Grânar al Bulgariei” există o lipsă acută de întreprinderi ce prelucrează grâu, în anul 1998 se decide construirea unei mori. Aceasta este cea de a doua moară particulară din districtul Silistra şi este dotată cu echipamentele cele mai moderne de pe vremea aceea. Acolo se prelucrează atât grâul cooperativei, cât şi cel al clienţilor externi. Fluxul de camioane ce transportă grâu şi făină nu se oprește zi şi noapte, iar funcţionarii lucrează în trei schimburi, fără a fi întrerupt procesul de producţie.

Afacerile domnului Oprev continuă să crească. Este timpul pentru următoarea iniţiativă – cumpărarea unui masiv comasat de podgorii vechi, din soiul Mischet, pe o suprafaţă de 400 de decari. Datorită structurii de vârstă nefavorabile, o mare parte din viţele de vie au fost defrișate. În locul acestora au fost semănate vii noi - 19 soiuri de masă şi 5 soiuri de vin (vezi anexa 1) – pe o suprafaţă totală de 160 de decari. Investiţiile realizate pentru crearea unui decar de vie nouă, variază între 3,500 şi 4,000 de leva bulgăreşti.

Într-un moment de prosperitate şi apogeu în dezvoltarea activităţii cooperativei, moare neaşteptat asociatul lui Oprev – Dimitar Botev. După moartea acestuia din urmă se impune ca proprietatea să fie împărţită între Todor Oprev şi moştenitorii asociatului acestuia. Acest lucru se transformă într-o criză serioasă care din fericire nu durează mult timp. Oprev reuşeşte să reacţioneze rapid şi răscumpără acţiunile de la moară şi viţele de vie. Păstrează în jur de 4,000 de decari din terenurile arabile. În următorii ani achiziţionează încă 3,000 de decari de terenuri şi 400 de decari de livezi de caise.

Cunoştinţele d-lui Oprev în domeniul agronomiei îl îndrumă către următoarea oportunitate. Acesta ştie că agricultura este legată de asumarea unui risc extrem de mare pentru păstrarea recoltei. O modalitate posibilă de a reduce acest risc este utilizarea produselor moderne pentru protecția plantelor. Pe piaţa locală bulgară la începutul noului secol se simte o lipsă acută de produse de calitate de acest tip. Acest lucru îndeamnă antreprenorul deja afirmat în regiune să stabilească relații de parteneriat cu holdingul elveţian „Ciba‑Gаigе” (înfiinţat în anul 1758) – lider în domeniul producţiei de produse chimice şi biologice pentru agricultură şi industria farmaceutică, din care în anul 2001 se separă societatea pe acţiuni „Syngenta”. Astfel în anul 2000 Oprev, împreună cu încă câţiva antreprenori activi bulgari, participă la înfiinţarea unei reprezentanţe oficiale a firmei „Ciba‑Gаigе” pentru Bulgaria şi devine distribuitor oficial al produselor firmei pe teritoriul districtului Silistra.

La jumătatea primului deceniu al noului secol activitatea morii începe să scadă, deoarece în regiune se construiesc mai multe mori noi care au echipamente mai moderne şi o productivitate mai mare. Din această cauză activitatea morii se orientează către prestare de servicii îndeosebi cu materii prime ale clienţilor.

Până în anul 2004 recoltele din soiurile de struguri pentru vin au fost realizate îndeosebi prin două scheme. Iniţial materia primă obținută era prelucrată de ”Vinprom – Silistra”, iar apoi vinul era vândut către ”Vinprom - Ruse. Mai târziu, după trecerea fabricii de vinuri Silistra de la proprietate de stat la proprietate particulară, strugurii încep să se vândă direct către ”Vinprom – Ruse” şi ”Vinprom – Peshtera”.

În ultimii ani Oprev a început să se gândească dacă nu este mai bine să înceteze în totalitate activitatea de producţie, iar producţia de struguri să fie legată de producţia proprie de vinuri. Tocmai în această direcţie Todor Oprev poartă câteva discuţii serioase cu un prieten apropriat al său – Dimitar Popov. Popov este director de producţie la „Domaine Boyar” şi unul din cei mai căutaţi consultanţi în domeniul industriei de vinuri din Bulgaria. Acesta este convins că raţionamentele lui Oprev sunt îndreptate în direcţia potrivită şi afirmă următoarele: „Viitorul viniculturii la noi în ţară se va baza nu pe marile fabrici de vinuri – mastodonţi, ci pe cramele mici de tip boutique care produc volume limitate de vinuri de calitate la preţ ridicat, cu materie primă din podgorii proprii. Consumatorii cu statut social mediu şi ridicat au deja o cultură bogată în domeniul vinurilor şi ştiu ce caută. Dacă înfiinţezi o cramă proprie, acesta va avea cu siguranţă viitor. Încă din antichitate oamenii au spus că „în vin este adevărul”.

Nu pentru prima oară Todor Oprev era gata să facă o investiţie cu risc mare, deoarece are un caracter aventurier. De multe ori i s-a întâmplat să piardă o parte din poziţiile sale temporar, însă acest lucru nu îl descuraja. Dimpotrivă, începe cu mai mult entuziasm să se lupte şi să atingă noi apogee. Acesta ştia că agricultura şi producţiile legate de aceasta sunt fundamentale pentru industria bulgară. Tocmai aceste gânduri înclină balanţa şi hotărăşte să mizeze pe producţia de vinuri.

Structura organizatorică

Statutul juridic al Cramei „Oprev” este de comerciant individual. Structura sa organizatorică este liniară. În următorii ani nu se preconizează schimbări importante în această direcţie.

Administratorul cramei „Oprev” este proprietarul acesteia Todor Oprev. Acesta ia toate hotărârile importante în mod individual. În acest sens îl ajută tehnologul-şef al cramei Antoni Radnev care răspunde de procesul de producţie şi în acelaşi timp îndeplineşte rolul de şef.

Radnev este un tehnolog tânăr, dar care a acumulat o experienţă profesională de peste zece ani. Și-a început cariera profesională încă când era student, şi atunci lucra ca tehnician la vinuri în una din cele mai mari fabrici de vinuri din ţară. După terminarea studiilor a început să lucreze ca tehnolog la Fabrica de vinuri (Vinprom) – Shumen. Iniţial a lucrat în cramă, iar apoi în secţiile termice şi de îmbuteliere. Trecerea prin diferitele secţii care se referă la etapele principale ale procesului de producţie de vinuri, îi dau posibilitatea să aibă o privire generală asupra activităţilor necesare pentru obţinerea produsului final. Vânzarea şi închiderea ulterioară a Fabricii de vinuri Vinprom – Shumen îl obligă pe Radnev să caute noi alternative în domeniul industriei vinurilor. Astfel în anul 2005 acesta a fost recomandat proprietarului cramei „Oprev” de către Dimitar Popov. Când a început serviciul la noua cramă, Antoni a descoperit că lucrurile în fabrica mare şi în mica întreprindere diferă considerabil. În afară de experienţă tehnologică, într-un timp scurt acesta acumulează şi experienţă managerială. Întrucât este o fire echilibrată, acesta gândeşte aprofundat posibilităţile care se deschid în fața cramei pentru care lucrează şi apreciază rapid condiţiile schimbătoare ale mediului extern. Începe să trăiască cu problemele cramei şi face tot posibilul să găsească rapid soluţia potrivită pentru atribuţiile ce i-au fost acordate, ascultând şi recomandările colegilor şi subordonaţilor săi. În cele mai multe dintre cazuri propunerile făcute de acesta sunt acceptate de patron şi duc la rezultate pozitive.

Cealaltă verigă importantă din cramă care ajută la deciziile manageriale este departamentul de contabilitate. Contabila şefă Stefka Ilcheva a pătruns adânc în activitatea firmei. Problema acesteia este că datorită specificului muncii sale, este foarte scrupuloasă. De aceea reacţionează şi acceptă schimbările ce se impun mai greu. Câteodată se întâmplă să se poarte discuţii de clarificare foarte lungi şi chinuitoare între aceasta şi Radnev, până se clarifică cum să fie rezolvate unele probleme referitoare la evidenţa faţă de Autorităţile vamale şi Agenţia viei şi vinului.

La departamentul ”Vânzări” lucrează o singură angajată – Ivelina Todorova. Aceasta se ocupă de marketing şi vânzări. Activităţile pe care le-a întreprins în aceste direcţii sunt haotice şi ineficiente. Până în acest moment nu a reuşit să formuleze ideea generală de marketing a cramei şi nu reuşeşte să dezvolte un concept de marketing global cu privire la desfacerea producţiei. După părerea lui Radnev motivele pentru aceste probleme sunt cauzate de lipsa de experienţă profesională suficiantă a Ivelinei.

Personalul

Todor Oprev asigură locuri de muncă pentru 70 de angajați – oameni din satul Dobrotitsa şi satele vecine. Aproximativ 55 din aceste persoane sunt muncitori necalificaţi (cu nivel scăzut de educaţie), care în diferite perioade ale anului încep să se ocupe de: cultivarea terenurile agricole, livezile de caise, viţele de vie, munca la moară şi la cramă. Aceştia sunt oameni care își îndeplinesc strict obligaţiile, însă din cauza nivelului scăzut de calificare nu se poate conta pe o execuţie calitativă a activităţilor specifice din cramă, unde se cer nişte cunoştinţe concrete în legătură cu lucrul cu echipamentele şi procesele ce se desfășoară în cramă. În cramă în afară de tehnolog mai lucrează și un organizator al producţiei şi doi tehnicieni de vinuri, care în anumite momente sunt absolut insuficienţi.

În legătură cu problema calităţii forţei de muncă, Radnev afirmă că: „Este foarte greu să transformi într-un tehnician de vinuri un om care până în acel moment s-a ocupat îndeosebi cu săpat, tăiat şi cules. Pentru aceasta este necesar timp de instruire, iar mie îmi trebuie oameni deja instruiţi, pentru că vinul nu poate să aştepte să învăţăm ce să facem. Lipsa de specialişti îmi îngreunează lucrul. Câteodată mă simt neputincios. Nu pot singur sau cu ajutorul numai al unui singur om care cât de cât ştie lucrurile, să terminăm toată treaba. Problema este foarte acută pe timpul campaniei”.

Salariile personalului angajat variază în funcţie de munca executată şi au valoare medie pentru sectorul acesta pe ţară. Loialitatea din partea angajatorului şi plata regulată a salariilor, acordarea de prime pentru rezultate mai bune obţinute, motivează angajaţii şi per total sunt mai responsabili pentru îndeplinirea sarcinilor acestora.

Resurse materiale şi financiare

Crama „Oprev” este proiectată în anul 2004 şi construită în anul 2005. Resursele financiare investite în aceasta depăşesc 600 ,000 de euro. Crama este mutată într-o clădire nouă care include laborator, zonă termică cu rezervoare, compartiment pentru învechire a vinurilor şi birouri. Echipamentul include zdrobitoare de struguri, presă, 27 recipiente din crom-nichel, cu capacitate de la 3 până la 10 tone, 59 butoaie noi franceze, aparatură de laborator, filtre, linie de îmbuteliere, maşină pentru ambalare „bag in box”.

În primul an situaţia financiară a cramei este bună. Funcţionarea normală a acesteia se asigură prin redistribuirea resurselor financiare de la alte afaceri profitabile către aceasta. Asigurarea de resurse financiare din activităţi executate în paralel de către Todor Oprev se impune datorită faptului că la producţia de vinuri recuperarea investiţiilor efectuate se face pe o perioadă mult mai mare în comparaţie, spre exemplu, cu desfacerea producţiei agricole. La început această redistribuire de resurse de la o afacere la alta nu era o problemă, însă manifestarea crizei economice mondiale şi pe teritoriul Bulgariei, a afectat şi activitatea lui Oprev. Instituţiile de credit își încetează acordarea de credite. O mare parte dintre revânzătorii de produse agricole nu-și plătesc datoriile, după ce au luat marfa şi au vândut-o. Scade brusc preţul de cumpărare a grâului şi a celorlalte cereale. Per total se micşorează şi consumul de vin, deoarece nu este un produs de primă necesitate, iar populaţia îşi limitează cheltuielile, datorită ameninţării de creştere serioasă a şomajului şi scăderea salariilor.

Producţie, marketing şi vânzări

Ideea iniţială la înfiinţarea cramei „Oprev” a fost să se producă vinuri de tip boutique de calitate din categoria preţurilor ridicate. Ulterior reiese că împotriva realizării acestei idei stau câteva obstacole. Unul dintre aceste obstacole este lipsa de resurse financiare libere care să fie investite pentru achiziţionarea de aditivi şi materie primă de înaltă calitate, din soiuri apreciate şi căutate pe piaţă - Cabernet, Merlot, Chardonnay etc., iar celălalt este că tocmai podgoriile proprii din aceste soiuri sunt încă tinere şi nu au atins vârsta pentru a da roade. Iată de ce producţia se orientează către produsele cu categorii de preţuri medii şi mici. Crama oferă cinci tipuri de vin îmbuteliat, zece tipuri de vin vărsat şi patru tipuri de vin în ambalaj „bag in box”. (tot asortimentul cramei „Oprev” şi preţurile diferitelor produse sunt specificate în anexele 3, 4 şi 5).

Întrucât intră pentru prima dată pe piaţă, crama are nevoie de o imagine. Iată de ce au fost iniţiate acţiuni în câteva direcţii. Firmei specializate în domeniul reclamei i-a fost atribuită sarcina de a elabora un logo al cramei, etichete şi mărci comerciale pentru vinul îmbuteliat, ca pentru un produs cu preţ ridicat.

În legătură cu distribuția, ideea este ca pentru început să se pătrundă pe piețele din nordul Bulgariei. De aceea au fost realizate mai multe prezentări ale produselor cramei în faţa unor proprietari de localuri şi restaurante, ca şi în faţa unor comercianți cu ridicata și cu amănuntul, din oraşele Ruse, Silistra şi Varna. S-a deschis un magazin de reprezentare în Ruse. S-a făcut reclamă la posturile locale de radio din Silistra şi Ruse care urmărea să informeze consumatorii finali despre noua cramă şi produsele sale. S-a încheiat un contract cu lanţul de supermarketuri „СВА”. Din păcate contractul obligă crama să plătească un abonament lunar lanţului, deoarece oferă produsele cramei, iar lanţul nu se angajează să asigure niciun fel de vânzări.

Pe o perioadă de doi ani (2007 şi 2008), totuşi vânzările au reuşit să crească aproape dublu (anexele 6 şi 7). Cantităţile produse de vin din această perioadă se ridică la 150 de tone.

Situaţia vinurilor pe piaţa internă şi internaţională

Piaţa internaţională de vinuri se caracterizează prin supraofertă. În anul 2010 producţia de vinuri se măreşte cu 6,5% faţă de anul 2009. Consumul acestui produs în acelaşi timp se măreşte şi scade, în funcţie de categoria sa. Ţările din Lumea Veche printre care se află şi Bulgaria, își pierd treptat poziţiile pe piaţă, iar creşterea globală se obţine datorită furnizorilor din Lumea Nouă, care se caracterizează printr-o piaţă liberalizată, inovatoare şi orientată pe branduri.

Consumul de vinuri de calitate creşte, prioritate importantă având vinurile roşii, din soiuri pure.

Alte tendinţe importante ce caracterizează industria vinurilor pe plan global sunt: creșterea importanţei mărcilor comerciale de vinuri; unificarea şi consolidarea companiilor vinicole de top din lume; efectuarea celei mai mari părţi a comerţului cu vin de către câteva companii multinaţionale; realizarea vânzărilor principale de vin (40% din volumul total al vânzărilor pe plan global) în sectorul supermarketurilor; investirea unor sume enorme în dezvoltarea bazei de materii prime a industriei vinurilor şi în ţările din Lumea Nouă.

Piaţa mondială de vin se poate caracteriza ca fiind complexă şi dinamică, cu o prezenţă semnificativă a unor companii mari şi ţări cu o politică activă în domeniul producţiei, şi cu o strategie agresivă de marketing şi reclamă. În aceste condiţii de pe plan internaţional, industria vinurilor din Bulgaria se situează cu mult în urmă. Acest lucru se datorează faptului că în ultimele două decenii economia bulgară se află într-o criză serioasă, care afectează toate domeniile economiei naţionale.

Principalii factori care afectează producţia de vinuri din Bulgaria în ceea ce priveşte baza de materii prime sunt: reforma agrară ce se desfăşoară de aproape 20 de ani, care implică crearea unor podgorii mici şi neprofitabile; înrăutăţirea structurii de vârstă a viţelor de vie (o mică parte din viţele nou create), ceea ce este o premisă pentru reducerea considerabilă a recoltelor şi calitatea scăzută a producţiei; distrugerea bazei de mătăcină din ţară; întreruperea legăturii între producătorii de struguri şi vin.

Limitarea considerabilă a recoltelor de struguri în ultimele decenii nu oferă posibilitatea de folosire pe deplin a capacităţilor de producţie ale industriei vinurilor bulgăreşti. O parte din echipamentele de care dispun fabricile producătoare de vin încetează să mai existe datorită amortizării morale a acestora şi mentenanţei neglijente. Ca o schimbare în sens pozitiv putem evidenţia faptul că în ultimii cinci ani se văd îmbunătăţiri. Într-o parte din întreprinderile prelucrătoare ce sunt în funcțiune sunt făcute investiţii pentru refacerea şi modernizarea liniilor tehnologice şi a vaselor. Sunt create noi crame, orientate către microproducţia de vinuri şi turismul rural. Acestea sunt echipate cu maşini şi utilaje moderne şi contemporane. Toate aceste lucruri sugerează faptul că condiţiile economice pe timpul reformei creează premise şi pentru schimbări în concepţia managerială a întreprinderilor din industria vinurilor.

În ceea ce priveşte tehnologia, o mare parte dintre specialiştii de producţie au încă o părere conservatoare în legătură cu noile tendinţe din industria mondială a vinurilor. Bulgaria a făcut parte întotdeauna din Lumea Veche, urmând tradiţiile producţiei și legislației franceze de vinuri. Acest lucru devine o piedică pentru desfacerea producţiei pe piaţa internă şi externă, întrucât calitatea vinurilor noastre în cele mai multe din cazuri nu corespund cu cerinţele de gust ale consumatorilor în acest moment.

Producătorii naţionali de vinuri nu depun eforturile necesare pentru a urmări tendinţele contemporane ale modei în domeniu, şi nici nu au posibilitatea să-şi impună moda veche ca o tendinţă nouă. Rezultatul este o scădere catastrofală a vânzărilor.

În baza resurselor şi tehnologiilor de producţie existente, producţia totală de vin scade brusc, se reduce exportul şi consumul de vinuri în ţară.

Pe piaţa internă vinurile bulgăreşti se vând în categoria preţurilor mici, unde se cumpără până se găseşte ceva de calitate mai bună la acelaşi preţ. Între timp concurenţii din țara noastră oferă produse mult mai atractive, apropriate ca preţ faţă de parametrii bulgăreşti, cu un raport preţ/calitate mult superior.

Infrastuctura instituţiilor bulgăreşti de marketing şi încurajare a exportului de vinuri nu deserveşte în mod corespunzător necesităţile producţiei de vinuri.

Consumul de vin industrial pe cap de locuitor în Bulgaria este foarte mic. În ţările producătoare de vinuri din Uniunea Europeana (UE) este caracteristic faptul ca vinul produs pe piaţa internă depăşeşte cantitatea exportata. Printre motivele pentru diferenţele între Bulgaria şi UE se numără – incompetenţa consumatorului bulgar cu privire la vinurile industriale; producţia de vin de casă; un consum mai mare de băuturi cu conţinut ridicat de alcool şi bere. Producţia de vin de casă este privită ca o reacţie naturală la puterea de cumpărare tot mai scăzută a populaţiei. Piaţa acestui tip de vin este ilegală. Alţi factori care definesc nedezvoltarea pieţei industriale, sunt cultura gastronomică şi de sănătate slabă, precum şi conştientizarea slabă a consumatorului bulgar.

În anii optzeci Bulgaria ocupă locul şase în lume după volumul total de exporturi de vinuri, clasându-se după ţări ca Spania, Franţa, Italia etc. Din păcate aceste fapte au intrat de mult în istorie. Criza de exporturi a început după anul 1989. Aceasta se caracterizează prin două colapsuri consecutive. Primul insucces de piaţă este determinat de restrângerea semnificativă a comerţului cu Rusia şi celelalte ţări din Estul Europei, foste membre ale CAER. Din fericire această scădere a fost pentru un timp scurt. Producătorii de vinuri au reuşit sa-şi restabilească poziţiile, folosindu-se de imaginea pozitivă a Bulgariei pe piaţa internaţională şi redirecţionează exportul către Japonia, țările scandinave şi țările baltice.

După anul 1995 a avut loc cel de al doilea colaps, mult mai serios. Problemele sunt create de criza economică şi se referă la întregul ciclu de producţie. Competitivitatea vinurilor bulgăreşti este în continuă scădere, iar acest lucru este ca urmare a lipsei unei strategii bine dezvoltate de politică industrială în domeniul viticulturii şi vinificaţiei.

În ultimii zece ani exportul şi preţul mediu al unui litru de vin se caracterizează printr-un nivel foarte scăzut. Situaţia nerealizării cotelor atât către UE, cât şi către ţările din CEFTA, este extrem de nefavorabilă. Acesta este un indicator că problemele cu exporturile de vin bulgăresc nu se referă atât la lipsa pieţelor de desfacere, cât la imposibilitatea de a se produce vinuri de calitate şi tocmai acesta este principalul motiv pentru ca poziţia noastră pe piaţa mondială să fie din ce în ce mai restrânsă.

Volumul vinurilor exportate către ţările membre UE este redus drastic, iar în acelaşi timp se formează o tendinţă tot mai mare de recuperare a pieţelor noastre din Rusia, ceea ce este un indicator pentru competivitatea scăzută a vinurilor bulgăreşti. Întreprinderile producătoare de vinuri nu realizează rolul crucial al structurii pe care îl are ansamblul procesului de producţie (de la producţia de struguri la desfacerea vinului) asupra exportului de vinuri. Nu este îndeplinită condiţia principală, stabilită de piaţa contemporană, şi anume – calitate înaltă la un preţ bun.

Discuţie despre viitor

Pe fondul influenței factorilor interni şi externi asupra cramei „Oprev”, şase ani după înființarea acesteia situaţia nu mai părea atât de „roz”. În momentul în care a intrat în cramă, Todor Oprev reflecta exact la această problemă. L-a văzut pe Antoni Radnev stând lângă fereastră şi s-a îndreptat către acesta. Ştia că aceleaşi probleme îl preocupau şi pe el şi i-a spus:

- Radnev, vânzările nu merg aşa cum ne aşteptăm, indiferent că s-au dublat aproape într-un an. Problemele financiare s-au agravat. Trebuie să se facă ceva, pentru că situaţia este serioasă.

Radnev reflectase deja mult timp asupra situaţiei şi avea câteva idei.

- Ştiu foarte bine despre ce este vorba, d-le Oprev. După părerea mea este necesar mai întâi să angajăm unul sau doi reprezentanţi comerciali care să ofere produsele noastre pe teritoriul Bulgariei de Nord. Marile hypermarketuri nu sunt o soluţie pentru noi, deoarece condiţiile pe care le oferă nu sunt convenabile pentru noi şi doar ne vor mări cheltuielile. Putem să luăm legătura cu unii comercianți en-gros, care lucrează după schema de îmbuteliere a vinului nostru şi oferit pe piaţă cu marca lor comercială. Astfel vom reuşi să desfacem o parte din cantităţile de vin disponibile în stoc, vom recupera o parte din resursele financiare blocate şi vom elibera volumele care ne sunt necesare din recipiente pentru noua campanie. Vom putea să cheltuim mai mulţi bani pentru reclamă şi marketing. Gândiţi-vă asupra acestor posibilităţi şi decideţi.

Discuţia a continuat în această direcţie, luându-se în considerare şi alte alternative. Urma să aibă loc întreprinderea de acţiuni reale. Numai viitorul putea să arate ce va urma.

Anexa 1. Podgorii şi soiuri de struguri pentru vin (în decari)

App1

 

Anexa 2: Structura organizațională a cramei „Oprev”

App2

  

Anexa 3. Vinuri îmbuteliate, oferite de crama „Oprev”

App3

 

Anexa 4. Vinuri în ambalaj „bag in box”, oferite de crama „Oprev”

App4

 

Anexa 5. Vinuri vărsate, oferite de crama „Oprev”

App5

Anexa 6. Vânzări ale cramei „Oprev” pentru anul 2009

App6

Anexa 7. Vânzări ale cramei „Oprev” pentru anul 2010

App7

 

 

<< 1 2 3 4 5 6 7 8 9 >>