Apariţie şi dezvoltare

Dezvoltarea socială a omenirii, începând cu a doua jumătate a secolului XX şi până la începutul secolului XXI se caracterizează printr-o dezvoltare rapidă a tehnologiei și a producției la scară largă. Acest lucru se desprinde din dorinţa producătorilor de a satura piețele cu bunuri și servicii, realizându-se astfel importante beneficii economice. Atingerea acestor obiective are efecte multiple asupra cursului de dezvoltare ulterioară.

Pe de o parte, sunt satisfăcute nevoile utilizatorilor, iar pe de altă parte sunt aduse daune mediului ambiant. Sunt consumate resursele naturale primare neregenerabile (RNPN) - resurse energetice, minereuri și minerale. Specii de plante și animale sunt în număr din ce în ce mai mic, fiind amenințate cu dispariția. Clima se schimbă mult mai repede decât organismele vii sunt capabile să se adapteze la aceste schimbări. Globalizarea economiei și progresul în țările în curs de dezvoltare ridică întrebări serioase cu privire la viitorul planetei.

Untitled1

http://www.gstcouncil.org

Premise pentru creşterea economică

Întrebările cu privire la starea planetei se nasc din îngrijorarea firească pentru viitor şi provin prin cumulul a mai multor circumstanţe.

Producătorii, obligaţi de condiţiile pieţei, depun eforturi pentru a:

  • extinde prezenţa sa pe piață în vederea obţinerii de profituri mai mari, utilizând materii prime ieftine, înlocuitori pentru cele naturale, dar cu unele efecte secundare nocive;
  • lărgirea asortimentului de produse prin utilizarea de noi componente în procesul de producţie, obţinute prin sinteză industrială, diferite de cele naturale, dar care sunt procurate la preţuri mult mai mici;
  • conferi noi calităţi produselor tradiţionale prin utilizarea de noi componente sintetice prin care este prelungit termenul de valabilitate al produselor alimentare, sunt obţinute calităţi de exploatare mai bune pentru obiecte de vestimentaţie sau încălţăminte, sunt obţinute calităţi estetice superioare pentru produsele de lux. Aceste componente au, de multe ori, şi efecte nocive asupra sănătăţii umane;
  • utilizează materii prime cu un înalt nivel de eficienţă, materiale şi tehnologii, dar care duc la poluarea mediului ambiant şi  generează un consum ridicat de resurse energetice şi alte resurse naturale primare neregenerabile RNPN ce sunt disponibile în cantităţi limitate şi sunt de neînlocuit în această etapă a dezvoltării umanităţii;
  • crearea de produse noi, bazate pe principii de funcţionare total noi, care, împreună cu valoarea ridicată de utilizare a acestora, sunt purtătoare ale unor efecte nocive.

Untitled2

http://www.evsinhealthcare.com/wp-content/uploads/2012/04/successionplanning.jpg

O dezvoltare regională inegală - în principiu, nordul dezvoltat mai puternic şi partea de sud rămas în urmă în dezvoltarea sa, precum și distribuirea inegală a resurselor naturale, creează condiții pentru căutarea și cucerirea de noi piețe. Acest lucru la rândul său, este asociat cu mișcarea de cantități imense de mărfuri și persoane. Lucrul respectiv se realizează prin intermediul unor cheltuieli uriașe de energie și de producţie de vehicule de transport de toate tipurile.

Aceste acțiuni ale structurilor economice sunt asociate cu adâncirea contradicțiilor dintre consumatori și producători din diverse aspecte - economice, sociale, de mediu, sănătate.

Contradicţii dintre obiectivele mediului de afaceri şi interesul public

Dezvoltarea societăților industriale este determinată de dorința mediului antreprenorial de a găsi mai multe piețe de desfacere, oferind o varietate largă de produse noi, cu o valoare de consum mai mare, astfel materializându-se obiectivele economice stabilite de acesta. Mergând pe această cale, cu excepția cazului în care sunt acumulate şi rezultate pozitive, sunt generate şi rezultate cu efect negativ semnificativ asupra mediului ambiant.

Untitled3

http://www.ernestocostasantos.blogspot.com

Cele mai serioase prejudicii la nivel global sunt cele provocate de gazele cu efect de seră și distrugerea stratului de ozon, care rezultă ca o consecință a încălzirii globale și reprezintă o perturbare a echilibrului ecologic al planetei. Principalele cauze sunt energia, industria metalurgică, de transport, precum și tăierea și arderea pădurilor tropicale pentru agricultura. O altă discrepanță în modul în care se acţionează asupra naturii în condiţiile actuale de dezvoltare este utilizarea necorespunzătoare și necontrolată a resurselor naturale primare neregenerabile. Bazată pe consumul actual și previziunile pentru viitor, resursele naturale primare care vor fi epuizate cel de repede sunt reflectate în Tabelul 2.1. (Revista Utilities, aprilie 2009).

Таbelul 2.1. Rezerve ale resurselor naturale primare neregenerabile

Tab-2-1

 

Acţiuni întreprinse de Organizaţia Naţiunilor Unite

Este firesc ca societatea, îngrijorată fiind atât de dezvoltarea mediului de afaceri ca sursă generatoare de soluţii pentru problemele societăţii, dar, în acelaşi timp, şi sursă de probleme ce ţin de sănătatea şi condiţiile normale de trai ale consumatorilor, să caute o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme globale. Forţa motoare în acest caz are,de asemenea,o importanţă globală – fiind vorba de Organizaţia Naţiunilor Unite.  Prin mecanismele şi structurile acesteia, ONU a luat decizia de a crea organe care să controleze şi să gestioneze manifestările globale ale laturilor negative ale dezvoltării civilizaţiei umane.

Activităţile ONU orientate către salvarea planetei şi dezvoltarea durabilă a acesteia au început încă din 1949. Atunci a fost organizată prima, iar în 1955 cea de-a doua Conferinţă Tehnico-Ştiinţifică Internaţională privind protecţia mediului înconjurător. În 1962 Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie specială privind „Dezvoltarea economică şi protecţia mediului ambiant”. În 1972, în cadrul Conferinţei ONU de la Stockholm organizată pe probleme de mediu a fost elaborat programul ONU de protecţie a naturii şi a fost fondată organizaţia care să se ocupe de implementarea programului respectiv -  UNEP (United Nations Environment Programme).

În 1982 sesiunea ONU adoptă „Carta mondială a naturii”, prin intermediul căreia au fost trasate responsabilităţi pentru toate ţările de protejare a planetei şi resurselor sale naturare.

Prin hotărârea Adunării Generale a ONU a fost creată Comisia Internaţională pentru Mediul Înconjurător şi Dezvoltare sub conducerea dnei. Gro Harlem Brundtland – pe atunci Ministru al Mediului, iar apoi prim-ministru al Norvegiei.

În martie 1987, Comisia a finalizat agenda globală privind programul de mediu și cel economic și modalitățile de realizare a acesteia la nivel global pentru următoarele decenii. A fost publicată de către Universitatea din Oxford sub titlul "Viitorul nostru comun". Aceasta stabilește pentru prima oară elementele de bază ale conceptului de dezvoltare durabilă (Godin, A. 2012).

În ciuda numeroaselor acţiuni întreprinse de ONU, chestiunile legate de problemele de mediu se derulează în ritm lent şi insuficient. Măsurile necesare se limitează la salvarea capitalului natural (resurselor naturale), care devin din ce în ce mai reduse valoric.

<< 1 2 >>